Te caut din toata inima...

28 martie 2013

Papa la Liturghia Sfinţirii Crismei: preoţii să fie păstori cu mirosul oilor turmei încredinţate



Fiţi păstori, nu gestionari sau intermediari: este îndemnul vibrant pe care papa Francisc l-a adresat joi dimineaţă preoţilor la Liturghia Sfinţirii uleiurilor - Uleiul Bolnavilor, Uleiul Catehumenilor şi Sfântul Mir sau Sfânta Crismă. Liturghia a fost oficiată în Bazilica Sfântul Petru împreună cu cardinali, episcopi şi circa 1600 de preoţi prezenţi zilele acestea la Roma. Papa Francisc în prima sa celebrare a Joii Sfinte ca episcop al Romei a invitat preoţii să iasă fiecare din ale sale şi să se ducă în periferii, acolo unde poporul suferă şi este mai expus la cei care vor să jefuiască credinţa şi care sunt, în definitiv, mai dispuşi să primească mesajul salutar al Evangheliei.

În ziua în care preoţii reînnoiesc promisiunile făcute în momentul hirotonirii preoţeşti, papa Francisc a subliniat că face bine „să simţi pe umeri şi în inimă povara şi chipul poporului nostru credincios, ale sfinţilor şi martirilor noştri”, să ai numele lor scrise în inimă. Apoi, referindu-se la figura lui Aaron ale cărui barbă şi vesminte îi erau unse cu uleiul Domnului a spus că „preotul bun se recunoaşte după felul cum este uns poporul pe care îl păstoreşte:
 
• Când lumea noastră este unsă cu uleiul bucuriei se simte: de exemplu, când iese de la Liturghie cu faţa unuia care a primit o veste bună.

„Ungerea - a spus - nu este pentru a ne parfuma pe noi înşine şi cu atât mai puţin pentru ca să o păstrăm închisă într-un vas, întrucât uleiul ar deveni rânced şi inima amară”. Valorează ungerea, a subliniat, nu funcţia. Şi a adăugat: poporului nostru „îi place Evanghelia predicată”, „când luminează situaţiile de la margine, ’periferiile’ unde poporul credincios este mai expus la invazia tuturor celor care vor să-i jefuiască credinţa”:
 
• Lumea ne mulţumeşte deoarece simte că ne-am rugat cu realităţile vieţii sale de fiecare zi, cu necazurile şi bucuriile sale, cu neliniştile şi speranţele sale.

„Şi când simte că parfumul Celui Uns, parfumul lui Cristos - a continuat - ajunge prin intermediul nostru, este încurajată să ne încredinţeze tot ceea ce doreşte să ajungă la Domnul.
 
• ’Rugaţi-vă pentru mine, părinte, căci am această problemă’, ’binecuvântaţi-mă’, ’rugaţi-vă pentru minte’, sunt un semn că ungerea a ajuns la margine mantiei, căci este transformată în rugă stăruitoare, suplică poporului lui Dumnezeu.

Când suntem în această relaţie cu Dumnezeu şi cu Poporul său şi harul trece prin noi - a mai spus Pontiful - atunci suntem preoţi, mijlocitori între Dumnezeu şi oameni.

• Ceea ce vreau să subliniez este că trebuie să reînsufleţim harul şi să intuim în orice cerere, uneori nepotrivită, alteori pur materială sau de-a dreptul banală - dar este aşa doar în aparenţă - dorinţa oamenilor noştri de a fi unşi cu uleiul parfumat, întrucât ştie că noi îl avem.
Papa Francisc a amintit astfel episodul din Evanghelie despre vindecarea femeii cu scurgere de sânge care atinge marginea mantiei lui Isus. În acel moment, a spus, Domnul Isus întruchipa întreaga frumuseţe a lui Aaron, dar frumuseţea sa este ascunsă şi ea „străluceşte numai pentru acei ochi plini de credinţă ai femeii care suferea pierderi de sânge. Dar până şi ucenicii nu înţeleg, din contra Domnul „simte forţa ungerii divine ce îi ajunge la bordurile mantiei”:


• Aşa e nevoie să ieşim şi să experimentăm ungerea noastră, puterea şi eficienţa ei răscumpărătoare: în ’periferiile’ unde e suferinţă. e sânge vărsat, orbire ce doreşte să vadă, sunt prizonieri ai atâtor patroni răi.

„Să nu credem că în auto-experienţe sau în introspecţiile reiterate îl întâlnim pa Domnul”, a avertizat. Cursurile de autoajutorare în viaţa preoţească „pot fi utile”, însă a trăi trecând de la un „curs la altul” - a fost avertismentul său - duce la „a deveni pelagieni, la minimalizarea puterii harului”:

• Cine nu iese din ale sale, în loc să devină mijlocitor, devine puţin câte puţin un intermediar, un gestionar. Toţi cunoaştem diferenţa: intermediarul şi gestionarul ’îşi au deja plata’ şi întrucât nu-şi pun în joc propria piele, inima lor, nu primesc o mulţumire simţită ce vine din inimă.

De aici, a constatat papa Francisc, derivă insatisfacţia unora care „sfârşesc prin a fi trişti şi transformaţi” într-un fel de „colecţionari de antichităţi sau de noutăţi, în loc să fie păstori care au impregnat în ei mirosul oilor”:
 
• Aceasta o cer de la voi: să fiţi păstori cu mirosul oilor, păstori în mijlocul turmei proprii şi pescar de oameni.
Este adevărat, a admis Pontiful, că „aşa-zisa criză de identitate sacerdotală ne ameninţă pe toţi şi se reduce la o criză de civilizaţie”. Cu toate acestea, a spus cu cuvinte de încredere, „dacă ştim să frângem valul ei, noi vom înainta în larg în numele Domnului şi vom arunca mrejele”. În fine, papa Francisc nu a omis să ceară credincioşilor să fie aproape de preoţii lor „cu afecţiunea şi rugăciunile lor pentru ca să fie mereu păstori după inima lui Dumnezeu”.



Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va ocroteasca!

Niciun comentariu:

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...