"Am iubit oare vreodata discret , fara dorinta de rasplata, fara recunoastere, fara autoconfirmarea acestei iubiri,cu sentimentul ingrozitor de a fi doar cel marginit, cel pacalit si exploatat?
Aceste fapte ale experientei si incercari ale unei iubiri altruiste reprezinta cu siguranta esenta a ceva ce ar trebui sa fie o experienta senina, purtatoare de fericire.
Insa , acolo unde omul , in iubirea sa, nu poate depasi tacut , ca de la sine intelese , amarele deceptii, se naste intrebarea daca nu confunda oare un egoism chibzuit, ce se poate considera chiar onest, ci iubirea adevarata, ce il transforma pe om intr-o fiinta altruista si il transpune in starea de neinteles a lui Dumnezeu?
Oare nu am putea sa-i spunem o data lui Dumnezeu:
Iata aici este celalalt, cu care eu nu ma inteleg, el iti apartine, tu l-ai creat , tu l-ai lasat asa cum este, chiar daca nu l-ai vrut asa; iata Dumnezeul meu, daca Tu il accepti vreau sa-l accept si eu asa cum ma accepti si Tu pe mine?
Nu este oare suficient faptul ca trebuie sa ma accept in primul rand pe mine? Nu este inima mea suficient de slaba, pentru ca si altii sa-si mai reverse inima lor intr-a mea?
Sau se poate ea vindeca de slabiciune daruindu-se fara a se plange, in rabdare si tacere,, punandu-se cu curaj in slujba fratilor, devenind astfel in lume dovada faptului ca inima Ta , o Doamne, este mai mare decat a noastra,ca Tu esti ingaduitor si rabdator, ca indurarea Tanu ne sfideaza, iubirea Ta nu este biruita de josnicia noastra?
Am avut oare cu adevarat grija de mine insumi atunci cand m-am neglijat in grija altruista pentru ceilalti?
Devine oare inima mea mai usoara atunci cand poarta povara altora, tacuta si rabdatoare, zi de zi? Daca misiunea Ta era mila fata de mine - si cum m-as putea indoi de acest fapt - , atunci trebuie sa fie asa.Atunci , tu vrei ca eu sa-mi stapanesc inima cu rabdare, sa gasesc sprijin in fratii mei.
Omul il intalneste pe celalalt ca om doar prin sentimentul fratesc..El este insa in ultima instanta o taina , mai bine spus taina , conditionata si intemeiata in taina lui Dumnezeu.
Iubirea fata de celalalt nu cheama doar prin una sau alta dintre particularitatile sale, controlabile si manipulabile( utilitatea, performanta reala, ceea ce este agreabil in viata, ceea ce este fermecator din punct de vedere estetic si asa mai departe) , ci ca intreg, ca "subiect", cu intreaga dimensiune nelimitata si de necuprins a constiintei si libertatii sale, cu pierderea de sine in Dumnezeu.
Iar aceasta iubire fata de aproapele accepta de asemenea pe celalalt drept subiect imprevizibil si tainic.
Iubirea aproapelui reprezinta intrepatrunderea a doua asemenea taine in care este prezenta taina absoluta- Dumnezeu. -"
sursa : Karl Rahner "Ganduri despre credinta"
*******
Tu, Preaiubitule drag , mi-ai spus odata:
Din locul unde nu poti sta neprihanit, pleaca neprihanit!
Cuvantul pe care nu-l poti asculta neprihanit, lasa-l !
Adevarul ce nu-l poti spune neprihanit, sa-l taci !
De omul cu care nu poti umbla neprihanit, desparte-te !
Painea pe care n-o poti manca neprihanit, leapad-o!
Slujba pe care n-o poti face neprihanit , paraseste-o !
De fiinta pe care n-o poti imbratisa neprihanit, fugi !
Si eu multa vreme Te-am ascultat, apoi alta multa vreme nu Te-am inteles.
Si vai , cat m-a costat de mult!
Prietenul tineretii mele, vreau acum sa ascult cu toate urechile mele numai la Tine.
Vreau sa Te privesc cu toti ochii mei, ca sa Te iubesc cu toate inimile mele si sa te urmez cu toti pasii mei.
Vreau sa aflu iarasi drumul cel mai scurt catre inaltimile Tale, pe care mi le acopera adesea norii prea negri, adunati de vanturi prea neasteptate.Vreau sa urc spre ele chiar si pe cel mai piezis si mai aspru drum.
Vreau sa beau iarasi apa numai din palmele Tale, in care am citit numele meu scris cu urmele cuielor fierbinti.numai de aceasta apa imi mai este sete si dor.
Vreau sa imbrac iarasi vesmantul Tau de in frumos ca lumina si alb ca neaua proaspata; vesmantul Tau care ma invaluia inainte de apropierea mea de pomul ispitei; vesmantul Tau care ma impodobea atunci cand nu stiam ca sunt gol.
Vreau ca ochii mei ca atunci, gandurile mele de atunci, inima mea de atunci.Cine oare mi le-ar mai putea da?
Spune-mi , Preaiubitul inimii mele indurerate, cine mi le-ar mai putea da?
-Sangele Meu si lacrimile tale .
-Si cine mi le-ar putea pastra?
-Sangele tau si lacrimile Mele! ...
sursa : Traian Dorz "Prietenul tineretii mele"
*******
Iar eu , mmary, fragila Ta copila, vreau sa-ti spun:
O, Doamne Dumnezeul meu, suava si gingasa iubire, inima mea iti spune,
iti sopteste, iti striga:
iti sopteste, iti striga:
il iubesc pe aproapele meu, pe fratele meu si sufletul lui atat de drag... te rog pastreaza aceasta IUBIRE mereu pura si neprihanita.
Purifica cu Spiritul Tau Sfant fiintele noastre, inimile , intentiile, asteptarile, sentimentele, cuvintele , gandurile, vointa si visele noastre astfel incat sa nu existe nici macar o impuritate care sa te intristeze , sa te raneasca sau sa ne desparta de Tine, dulcea noastra IUBIRE, dulcea noastra NEDESPARTIRE ...
Binecuvanteaza-ne ... atinge-ne ... imbratiseaza-ne ... iubeste-ne si invata-ne sa iubim ,
sa ne iubim , sa TE IUBIM !
Amin.
sa ne iubim , sa TE IUBIM !
Amin.
*******
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu