Te caut din toata inima...

29 aprilie 2012

Discernamantul interior

                                                                    

                                                                        de Chiara Bernardi

In mesajul dat Mirjanei la 2 mai 2009,Sfanta Fecioara spunea:

"Voi permiteti ca pacatul sa va intunece capacitatea de discernamant",

 si apoi a adaugat: 

" Priviti in jur si observati semnele timpului".

Abordand acest subiect, Sfanta Fecioara nu se refera la atei, la lumea care nu-l cunoaste peDumnezeu, ci la cei care merg regulat la Medjugorje si care se straduiesc sa parcurga un drum de convertire.

Multi gandesc ca discernamantul nu e important, ca e suficient sa respecti anumite comandamente pentru ca sa fi sigur ca urmezi calea cea dreapta 
( sa urmezi Poruncile, ceea ce Sfanta Fecioara ne invata la Medjugorje, directivele Bisericii, etc);in schimb Maria ne face cunoscut ca , capacitatea de discernamant nu deriva din ascultarea de legi, ci e starea sufletului nostru capabil sa determine in noi capacitatea de a intelege semnele timpului, de a discerne binele de rau.

Sfanta Fecioara cauta sa ne faca sa iesim din orice forma de pasivitate, din obiceiul de e delega altora sarcina de a ne spune ce e bine si ce e rau , de a discerne pentru noi.Pentru aceasta ne face cunoscut ca pacatul e acela care ne ia capacitatea de discernamant. 

Care pacat? Evident toate pacatele.

 Trebuie totusi sa observam ca Preacurata se refera la persoane care cauta sa traiasca dupa Legile lui Dumnezeu, care se straduiesc sa nu pacatuiasca, care se spovedesc, care se roaga...Vrea, asadar, sa ne faca sa recunoastem nivelele mai subtile ale pacatului, vrea ca sensibilitatea sufletului nostru sa se dezvolte si sa devenim capabili sa recunoastem chiar si cele mai mici umbre care ar putea intuneca in noi vederea spirituala.


Doua obstacole posibile 

Multe dintre atitudinile noastre nu sunt pacate grave in sine, ci sunt mai degraba imperfectiuni, care totusi au puterea de a adormi sensibilitatea noastra interioara pana la a ne impiedica sa vedem clar.
Sa cautam sa analizam doua dintre aceste doua imperfectiuni pe care de multe ori le gasim in noi:

avem planuri proprii si suntem incapabili sa traim comuniunea.

A avea planuri proprii e un lucru foarte pozitiv cand inseamna sa fim creativi,activi, capabili de a hotari ce e mai bine sa facem in fiecare situatie; e un lucru foarte pozitiv cand inseamna sa fim disponibili, capabili de a participa la opera creativa a lui Dumnezeu punandu-ne intreaga capacitate si talentele noastre in slujirea lucrariilui dumnezeu pentru binele altora.
O persoana care are initiativa, care face planuri, e o persoana "vie", care vrea sa investeasca si sa fructifice talentele primite de la Dumnezeu.

Dar a avea planuri proprii este un mare obstacol atunci cand aceste planuri devin unicul nostru obiectiv , cand vrem sa le realizam cu orice pret.

Privind superficial aceste doua atitudini, s-ar putea sa ni se para egale: diferenta intre ele e foarte subtila si totusi e cauza multor blocaje in viata spirituala.

Se poate intampla , de fapt, ca si aceia care cauta sa parcurga un drum spiritual serios sa traiasca ani de zile crezand ca fac Voia lui Dumnezeu si sa nu-si dea seama ca se urmeaza pe ei insisi, propriile dorinte sau planuri.

Sa luam un exemplu.

Un consacrat a facut un mare pas atunci cand a lasat totul pentru Dumnezeu, cand s-a hotarat sa urmeze chemarea lui Dumnezeu; dar apoi se poate intampla sa inceapa sa se ataseze de lucruri marunte , de sarcini, de propriul mod de a gandi.Apoi incepe sa comenteze regula, carisma Comunitatii in felul sau si pretinde sa impuna si altora vederile sale.Poate face multe lucruri , poate avea  multe initiative pentru a se simti important sau pentru a fi acceptat.
Atunci e usor de inteles ca si un consacrat care a facut pasul de a lasa totul pentru Dumnezeu, poate  apoi sa cada in capcana de a se atasa de alte bunuri si de a fi incapabil sa renunte la tot pentru a fi cu adevarat liber.

Fara interese pentru a fi liberi

Acelasi lucru se poate intampla oricui , in orice moment , in orice stat de viata.Sunt persoane care dedica mult timp voluntariatului , sau care participa la multe reuniuni sau grupuri de rugaciune: aceasta e pozitiv, dar devine negativ daca aceleasi persoane fug de realitatea care le inconjoara, daca fig de sotie, de copii , de situatii care ar cere prezenta lor.

Sunt multi care lucreaza pentru altii, care doneaza sume importante, dar sub acele donatii se poate ascunde nevoia de a se simti importanti, sau pretentia ca ceea ce au donat sa fie folosit asa cum gandesc ele.

Adesea intalnim persoane care se roaga pentru convertirea cuiva din propria familie, dar apoi nu stiu sa respecte libertatea altora si timpul lui Dumnezeu, caci vor cu orice pret ca altii sa devina asa cum vor ele...

Si exemplele ar putea continua...Omul stie sa faca alegeri eroice( sa se consacre, sa se ofere pentru convertirea altora , sa-si daruiasca averea), dar rareori stie sa-si mentina acea alegere initiala pura si libera de orice interese.
Pe pamant omul este permanent tentat de rau cand satana vede ca un suflet s-a daruit lui Dumnezeu si nu poate sa-l mai ispiteasca in modul clasic, incepe sa se ascunda in spatele lucrurilor pozitive in sine pentru a-l face , incet -incet, sa accepte mici egoisme, incetosand astfel vederea sa interioara. .
De aceea trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu , sa-i cerem sa recunoastem interesele noastre, chiar mici, dar care ne impiedica sa fim liberi.

Dumnezeu se dezvaluie cate putin

Cum putem fi siguri ca initiativele noastre, intentiile noastre sunt pure si libere de orice interese? Mai intai trebuie sa evaluam tot ceea ce am facut si am crezut bun pana acum.In Dumnezeu nimic nu e static,de acea se poate intampla ca , daca parcurgem un drum continuu, ceea ce a fost bun pentru noi pana ieri, astazi sa nu mai fie, sau totusi sa fie  suficient.
Dumnezeu ni se dezvaluie putin cate putin , pe masura cresterii noastre interioare , si ne dezvaluie Vointa Sa , planul Sau asupra noastra treptat, in baza  maturitatii noastre si ai pasilor pe care ii facem.

De aceea nu putem sa spunem niciodata ca am inteles totul, ca stim totul, ca stim o data pentru totdeauna ce ne cere Dumnezeu, pentru ca drumul de credinta pretinde o schimbare continua, o evolutie continua.   
Suntem chemati sa ne hotaram definitiv sa traim pentru Dumnezeu, dar apoi trebuie sa stim sa permitem Domnului sa ne faca sa intelegem cum sa concretizam aceasta decizie a noastra in diferite faze ale vietii.

O rugaciune vie pentru a intelege

Un alt pas pe care trebuie sa-l facem pentru a fi siguri ca suntem liberi de orice interes este sa invatam a ne ruga astfel:

 "Doamne , iti prezint tot ceea ce fac, tot ce traiesc, tot ce mi se pare ca fac bine; iti prezint darurile si capacitatea  pe care mi le-ai dat si pe care doresc sa le pun in serviciul tau.
Ajuta-ma sa inteleg ce vrei sa fac.Daca urmez numai planurile mele, fa-ma sa inteleg aceasta in rugaciune,prin impartasirea cu fratii sau in situatiile din viata.Fa sa se prabuseasca tot ce am construit fara Tine".

Adesea evenimentele din timpul vietii fac sa se prabuseasca multe lucruri, multe planuri pe care ni le facusem: si tocmai in aceste situatii sau incercari neprevazute putem cadea in descurajare, putem incerca sa luptam cu toate puterile pentru a schimba situatiile , sau putem primi aceste incercari ca un Har al lui Dumnezeu, fara revolta, si sa spunem Domnului: 

" Iti multumesc pentru ceea ce faci in viata mea.Fa-ma sa inteleg la ce trebuie sa renunt , unde n-am inteles pana la capat, sau unde am urmat planurile mele". 

Daca avem aceasta capacitate interioara de a primi orice eveniment ca pe un Har, ca pe o oportunitate pentru a ne cerceta si a reincepe ,atunci nu vom fi niciodata pasivi, nu vom deveni statici; atunci vom fi siguri pe drumul nostru pentru ca va fi in noi dorinta de a ne lasa corectati de Dumnezeu.

Incapacitatea de a trai comuniunea

In cartea "Dincolo de marea bariera" citim ca nici un suflet nu intra singur in Paradis, acolo sufletele intra in grup, ca popor al lui Dumnezeu( pag 175-176).
Intr-un alt capitol citim ca sufletele care se afla in partile cele mai de jos ale Purgatoriului traiesc intr-o mare singuratate:
Dumnezeu nu le permite sa traiasca comuniunea pentru ca nu sunt purificate si ar cauta aliante de interese, caci pacatul impiedica comuniunea autentica( pag .164.)

Aceste explicatii trebuie sa ne ajute sa intelegem adevarata semnificatie a termenului comuniune .De multe ori folosim eronat acest termen numind comuniune o reuniune in care ne simtim bine impreuna, prietenia, impartasirea experientelor noastre cu cineva, rugaciunea in comun.Ori explicatiile pe care le-am citat ne fac sa intelegem ca altceva este comuniunea.

Ea este acea legatura spirituala care se creaza in mod natural intre suflete, intre persoane care se daruiesc lui Dumnezeu, care se lasa vindecate si transformate de EL. 

Nu trebuie sa fim perfecti pentru a trai comuniunea( fiecare dintre noi va trebui sa progreseze spiritual toata viata), dar trebuie sa fi  ajuns la o baza, sa fim eliberati de interese,sa avem intentii pure, sa permitem Domnului sa atinga si sa vindece ranile pe care le purtam in noi.
Daca am ajuns la aceasta baza , raporturile cu ceilalti ( si chiar raportul cu Dumnezeu, cu ingerii, cu sfintii), vor fi mereu conditionate de interesele noastre, sau dominate de sentimente nevindecate , de ranile noastre.

Singuri cu Dumnezeu pentru a fi cu ceilalti 

E dureros sa constatam ca si in casatorie , si in familia spirituala, persoanele pot sa stea impreuna , sa traiasca in strans contact ani intregi, dar sa nu intre in comuniune.
Se poate sta impreuna prin afinitate de caracter, de idei, pentru ca au in comun planuri sau idealuri, dar daca fiecare persoana nu e vindecata, daca nu a sacrificat lui Dumnezeu propriile interese, acele uniuni nu vor dura pentru ca va veni momentul in care asteptarile unuia nu se vor realiza si atunci vor lua nastere deziluzii si despartiri.Daca nu depasim nivelul uman si nu invatam sa ne bazam  numai pe Dumnezeu cu dorinta de a implini Voia Lui, nu vom reusi sa traim comuniune: vom avea mereu noi asteptari in confruntarea cu altii si vom fi dezamagiti.

Poate trai comuniunea numai cine stie sa traiasca adevarata singuratate cu Dumnezeu.

Nu vorbim despre a trai singuri, retrasi , departe de altii, ci de acea singuratate care este intalnire personala cu Dumnezeu , unde ma las privit si vindecat de Dumnezeu; unde nu mai caut nimic pentru mine insumi, ci experimentez ca Dumnezeu imi da totul , ca daca sunt cu El , nu am nevoie de altceva.Numai in aceasta intalnire personala cu Dumnezeu in care experimentez ca primesc totul, pot sa ma eliberez de pretentiile si asteptarile mele, de tot ceea ce conditioneaza raportul meu cu realitatea si cu ceilalti.

Atunci va fi El Cel Care imi va da ce am  nevoie pentru a implini misiunea mea pe pamant, va fi El Cel Care imi va trimite alaturi persoane cu care voi putea trai comuniunea adevarata , va fi El Cel Care se va preocupa de toate pentru binele meu.

De multe ori facem tocmai contrariul: gandim ca stim ceea ce este bine pentru noi si vom incerca sa-I explicam lui Dumnezeu ( sa ne gandim cate plangeri sau cereri sunt in rugaciunile noastre...)
Realitatea care ne inconjoara ne va zdrobi mereu si va fi mereu un obstacol atata timp cat in singuratate nu vom trai acea adevarata intalnire cu Isus Cristos , cu Mirele sufletelor noastre, cu Singurul Care ne poate ajuta sa ne ridicam deasupra a toate si care poate umple orice gol al nostru si orice nevoie profunda.

Un Dar al lui Dumnezeu

Comuniunea este un Dar al lui Dumnezeu, este o consecinta a daruirii noastre neconditionate lui Dumnezeu si a daruirii neconditionate a altor suflete.

Nu e ceva la care sa pot sa ajung cu hotararea mea si cu puterile mele, ci este rodul unirii cu Dumnezeu a mai multor suflete.

Fidelitatea noastra fata de Dumnezeu este ajutorul cel mai mare pe care il putem da altora. 

Adesea dorinta noastra de a ajunge la o comuniune umana cu orice pret , nu e altceva decat o fuga de suferinta.

Pentru a trai comuniunea adevarata trebuie sa fim gata sa renuntam la asteptarile noastre si la dorintele noastre.

Comuniunea este un Dar de la Dumnezeu si Domnul ne va permite sa o traim cand vom cauta Vointa Sa mai presus de toate.Atunci vom experimenta si comuniunea cu Biserica cereasca si vom deveni un dar pentru intreg Trupul lui Cristos.


sursa : revista "Ecoul Mariei , Regina Pacii" anul 2012 ,numerele 218 si 219





Dumnezeu sa va binecuvanteze cu harul discernamantului  interior !




4 comentarii:

Anonim spunea...

ESTE MINUNAT ARTICOLUL.DUMNEZEU SA TE BINECUVANTEZE MMARY....am invatat multe din postarile tale de pe blog.MULTUMESC mult.Grety

mmary spunea...

Grety, cu mult drag.Iti multumesc eu ca lasi ca ceea ce citesti sa prinda viata in sufletul tau , sa infloreasca si apoi sa aduca rod.

Iti multumesc din inima pentru binecuvantare , si il rog pe bunul Dumnezeu sa te binecuvanteze cu cele mai pretioase haruri si daruri.

Te mai astept.

Anonim spunea...

Multumesc mult pt binecuvantari,acelea sunt binevenite oricand .In fiecare zi aproape vizitez site-ul tau si sunt curioasa sa vad ce articole frumoase mai gasesc.Multumesc ca iti faci timp sa postezi multe articole care ne lumineaza sufletul si viata.Grety.

mmary spunea...

Grety ,faptul ca unii dintre cititorii mei simt asa cum spui tu ma fac sa nu renunt,desi ma ispiteste des acest gand.

Cat despre binecuavantari,daca ar stii oamenii cat de mult bine se revarsa din Cer atunci cand cineva binecuvanteaza , cat bine ii faci persoanei pe care o binecuvantezi, atunci , probabil , ar face acest lucru cat de des ar putea.

Dumnezeu sa te binecuvanteze cu nesfarsitele comori ale Iubirii si Milostivirii Sale!

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...